Pasii ritmici si sunetul bocancilor grei pe podea il anunta ca gardienii se apropie de celula…Inseamna ca a venit vremea…Lacrimile ii curg fierbinti pe obrajii obositi. Ochii ii sunt inrositi de la plans…Lacrimi…doar atat a mai ramas.
Lungul coridor cenusiu…Coridorul la capatul caruia se afla izbavirea…Nici unul din gardieni nu se grabea…Voiau sa-i prelungeasca suferinta? Sau poate aveau dubii ? Daca se razgandeau?
Deodata il cuprinse panica…Daca se intorceau? Daca nu era decat o gluma? Nu se putea intoarce.
<>
Daca visa? Avusese si inainte astfel de vise… Despre acest unic moment de maxima intensitate…acel punct in continuumul Spatiu-Timp.
ERA REAL…era sigur de acest lucru. Era momentul.
Camerele de supraveghere erau reci si distante ca intotdeauna. Se opri o clipa. Isi aranja camasa, voia sa para cat mai demn, doar era CLIPA…
* * *
Aleile parcului erau acoperite cu zapada… Un peisaj dezolant…Tot ce vedea si simtea era: Singuratate si Frig…o sintagma ce se potrivea perfect si intregii sale vieti.
Intra din nou in Biserica, se ruga ca de fiecare data…Oare de ce lasa Dumnezeu sa se intample asa ceva? De ce tocmai lui? Se spovedise de nenumarate ori, dar nu era impacat deloc…
* * *
-Crezi ca nu stiu?
-Ce vrei sa spui?
-Stii prea bine….De ce ma urasti?
-Nu stiu ce vrei sa spui.
-Accepta-ma asa cum sunt…
-Lasa-ma!
-Nu e asa usor cum crezi. Va trebui sa ma accepti fie de vrei fie ca nu vrei…
-Te urasc…te urasc…
* * *
-Tu nu stii ce e ura…Esti doar frustrat…Eu pot face tot ce nu poti tu face. Ai vrea sa fii ca mine.
-Esti nebun…Nici nu as vrea sa fiu ca tine.
-Recunoaste ca vrei sa fii ca mine. De ce nu recunosti?
-De cand ne stim tu ai crezut ca suntem intr-o competitie…Esti nebun..Ti-am mai zis…
-Poate ca sunt nebun…poate ca tu esti nebun…
* * *
-De ce m-ai urmarit?Ti-am spus ca nu poti veni la mine la scoala.
-Dar…am crezut ca…
-Nu ai crezut nimic…Sunt in ultimul an de liceu…Pot sa am probleme…De ce nu intelegi ca nu mai poti veni aici cand vrei…Stii ce s-a intamplat acum 2 ani, nu?
-Poate ai dreptate…Dar imi place sentimentul…
-Nu e sentiment…E doar adrenalina…
-Iar incepi Daniel?
-E dovedit stiintific…
-Dar Ana? De ce te balbai mereu cand iti vorbeste?
-Nu e treaba ta Cris.
-Iti place de ea din clasa a doua…Cum numesti asta?
-E un simplu efect neuro-chimic…
-Stii ca si mine ca o iubesti…
-Poate simt ceva pentru ea…dar asta nu e treaba to.
* * *
-Te urasc…Cris ma auzi? Nu vreau sa te mai vad…
-Dan…Dan…Tu nu urasti…incepi sa devii frustrat…
-Te urasc!
-Nu poti…
Lacrimi incep sa curga pe fata tanarului. Cris o invitase pe Ana in oras. Stia cat de mult ii place Ana. Ce ranjet sadic avea Cris pe chip… Bietul Dani…Urma sa stea acasa in timp ce Cris era in oras cu fata de care el, Dani era indragostit de 10 ani.
-Te urasc…ingaima Dani…
-Esti frustrat pentru ca eu fac ceea ce tu nu poti…Tot timpul vei fi slab…nu o sa ma infrangi nicand…
-Te urasc…te urasc…
Bietul baiat isi ia capul in maini…Plange…
-De ce faci asta? Credeam ca suntem prieteni…
-Cei mai buni prieteni…Uiti…In razboi si in dragoste nu exista reguli…Chiar tu mi-ai spus asta.
* * *
Urme de sange pe maini…Camasa rupta…plina de sange…
Se apropie de oglinda..zgarieturi pe obrazul stang…ce s-a intamplat?
Se spala repede pe maini…pe fata arunca hainele….
Nu-si aminteste decat ca dupa cearta cu Cris a venit acasa si s-a culcat…Dar cumde a ajuns in halul asta? Ce a facut toata noaptea?
S-a intalnit cu Cris mai tarziu in aceeasi zi…il iertase…Cris avea pe chip un suras plin de satisfatie:rautate, sadism, ironie, mister. Nu au discutat despre ce s-a intamplat…au decis sa inchida subiectul.
Dar ce se intamplase cu Dani in acea noapte?
Dani dormea si nu se odihnea…de cateva luni…nu mai visa…se trezea obosit…
De ce? Raspunsul il putea afla de la un medic…Toate analizele erau in regula…toate testele erau in parametrii normali…
Ce se intampla? A inceput sa cerceteze…tulburari de somn…
Somnambul…era cea mai plauzibila…dar in nici un caz nu era somnambul…
Cele trei zgarieturi de pe obraz nu s-au vindecat complet…au ramas cicatrice…
* * *
S-a resemnat si o renuntat la cautare. In tot acest timp Ana disparuse de acasa… Nu i s-a dat de urma…
Trecusera 6 luni de la disparitia Anei…Acum terminase liceul…Plecase la facultate…cu Cris se vedea destul de rar de la incidentul cu Ana…Erau afectati de disparitia ei.
Noptile erau mai linistitoare…se putea odihni intr-un final….dar au inceput cosmaruri…Vise stranii…Lupte cu un chip nevazut…El invingea…Avea mainile scaldate in sange…
Apoi a inceput sa nu se odihneasca…iar…
Se trezea din nou dimineata cu rani si urme de sange…
Noptile cand dormea avea cosmaruri…
* * *
Apoi a inceput sa se ingrijoreze cand a fost interogat de politie in legatura cu diparitia Anei…Ii gasisera corpul…Se gasisera sub trei din unghiile ei urme biologice,dar care erau prea degradate pt a se obtine vreo urma de ADN.
Cris l-a cautat la telefon si i-a spus ca vrea sa se intalneasca. Parea ingrijorat. Abia atunci a observat Dani cele trei zgarieturi de pe obrazul sau stang erau identice cu ale lui Cris. Fostul sau prieten ii cerea sa-l acopere…el fusese ultima persoana cu care s-a intalnit Ana inainte sa dispara.
Apoi a fost interogat din nou de politie. Acum in legatura si cu alte disparitii. Bietul isi pierduse toata puterea… Zilnic era chemat pentru intrebari.
Deveneau pe zi ce trece mai duri…Incepuse sa-i fie teama…Nu era vinovat…dar se purtau ca si cum ar fi fost…
* * *
A fost arestat. Au urmat lungi interogatorii. Cosmarurile il impiedicau sa se odihneasca. Vedea aceleasi lupte…cand realiza ca erau de fapt crime…
-Ce cauti aici?
-Sunt cel mai bun prieten al tau…trebuia sa vin…
-Cris…din cauza ta sunt aici…
-Ha-ha-ha…te auzi ce spui?
Acest hohot de ras ii face lui Dani sangele sa inghete in vene….un fior rece ii strabate tot corpul…Acel ras era atat de demonic…
-Te temi de mine?
-Cum ai intrat in celula mea?
-Nu a trebuit sa intru…am fost tot timpul aici…
-Cum adica? Ce vrei sa spui?
-Nu te preface…nu te preface ca nu intelegi…
-Cum…?
-Nu te mai minti singur… stim amandoi ca in adancul tau stii adevarul…Gandeste-te bine…Cand veneam la tine la liceu…De ce nu ma observa nimeni? De ce te ancheteaza pe tine in legatura cu disparitia Anei? Eu am fost cu ea ultima data cand a fost vazuta…Dar de ce nu ma intreaba pe mine nimic?
-Stai ! Nu inteleg… N-are nici un sens… De ce nu te intreaba pe tine nimic?
-Tot nu vrei sa admiti…Gandeste-te bine…
-De ce? Doar daca…restul vorbele se pierdura in neant…Dani isi pierdu constiinta…
-HA-ha-ha….
Cand si-a revenit..Cris nu mai era, dar deodata se facuse lumina…Cris nu putea fi anchetat deoarece Cris NU EXISTA…
* * *
In acel moment i s-a luat un val de pe minte…isi amintea totul…somnul obosit cum cautase raspunsuri…raspunsul era acolo…dar nu-l vazuse…suferea de o dedublare a personalitatii…Dani si Cris…
Acum nu se mai gandea la ce provocase aparitia lui Cris…se gandea la cum sa se protejeze de acesta…
-Deci ti-ai dat seama…in sfarsit…IN SFARSIT…si izbucni intr-un hohot de ras…
-Lasa-ma-n pace!
-Dar nu pot…Suntem legati unul de celalalt…destinele nostru este sa fim impreuna…
-Tu nu existi !
-Atunci de ce tipi in noapte?
-De ce faci toate astea?
-De ce? Auzi la el intrebare… DE CE? Tot nu intelegi…degeaba ma chinui…Cand ne-am cunoscut noi? Erai un biet copil amarat…in clasele primare toata lumea isi batea joc de tine…
-I-am iertat…Nu o faceau intentionat…Si la urma urmei din clasa a sasea m-au lasat in pace, si deodata tacu.
-Incepe sa inteleaga, se adresa Cris unui spirit ce veghea celula…IN SFARSIT…
-Noi ne-am cunoscut in vacanta de vara de la sfarsitul clasei a cincea…, isi continua Dani rationamentul…
-Tu m-ai creat…aveai nevoie de mine…sa te apar…M-am nascut din furia ta, din ura, din frustrarea ta… Eu sunt tot ce e mai rau in tine…
-Nu avem nimic in comun…nu poti fi eu…nu poti fi…eu…,si glasul I se stinge usor…
-Da ai dreptate…eu sunt Cris…
* * *
Mainile se strang tot mai tare in jurul gatului…Nu vrea ca ranjetul asta sa fie ultimul lucru pe care il vede…vrea sa spuna ceva…sa il roage…sa il implore, dar cuvintele nu vor sa iasa.
Nu vrea sa moara..se zbate…intinde mainile..e prea puternic…Trebuie sa scape…Isi aduna toata puterea si il loveste…unghiile ii intra in carnea moale a obrazului…Lesina…
Cand se trezi el parea ca asteapta…Se sperie cand vazu cutitul… Ii vazu ranjetul…sangele ii curgea din rana de pe obraz…Incerca sa vorbeasca , cuvintele ieseau inabusit…calusul impiedica sunetele sa iasa….
Incepu sa rada…un ras atat de diabolic…si intelese ca nu va mai trai…macar l-a ranit…
-M-ai lovit…scapai mai usor dar asa m-ai enervat…Si o sa suferi…Asa cum am suferit si eu ani la randul din cauza ta…
Apropie incet cutitul…il apasa pe pielea moale…sangele incepu sa curga incet-incet…durerea incepu sa-i curga prin fibrele nervoase…si crestea in intensitate…din ce in ce mai puternica…si nu se oprea…
“Iarta-ma Dani”…mai reusi sa gandeasca Ana inanite sa cada in somnul fara vise al recii morti…
* * *
Setea era mistuitoare…avea nevoie de sange…
In noaptea rece cauta o noua victima…trebuia sa ucida sa simta sange…sa guste…trecuse prea mult…
Statea in vantul rece, pandind precum un lup…
Are un efect ciudat asupra sa sangele, crima…tinde sa il relaxeze....ii intra ca un drog in strafundurile fiintei si de acolo pleaca explozia...din sinapsa in sinapsa trece prin toti nervii...un flux ciudat de energie...
* * *
Au fost crime…prea multe crime…
Sufletul lui Dani se ascunde speriat sub umbra malefica a lui Cris…plange…e speriat…a ucis…si cat o iubea pe Ana…
Cris rade…acum a preluat controlul complet…urmeaza procesul…Dani urmareste din coltul sau reprezentatia teatrala a lui Cris. Se puteau intampla doua lucruri: era achitat si crimele ar fi continuat sau era condamnat la moarte…
Acolo in strafundurile fiintei sale Dani cauta…gasi toate amintirile…toate crimele…le revazu de zeci de ori…inainta mai adanc…simti caldura mamei. Merse mai adanc de primele luni de viata…si atunci simti langa el o constiinta noua…mai era cineva acolo…nu era mama…
-Am inteles! AM INTELES! Aproape chicoti Dani, dar tacu repede de teama sa nu-l auda Cris…
Intelese…Cris murise…inainte de nastere, dar constiinta lui s-a conservat undeva in creierul lui Dani…asteptand sa se razbune…il credea pe Dani vinovat de moartea sa...Dani se nascuse…traise. Dani trebuia sa sufere…pana cand el, Cris va prelua controlul…
* * *
Cris nu voia decat sa scape…asa ca a devenit neglijent…era mai oboist asa ca Dani avea mai multa libertate. Incepuse sa-l influeteze pe Cris…L-a facut sa ceara o expertiza psihiatrica…
Dar cand Cris a devenit latent din cauza oboselii…Dani a marturisit toate crimele…Psihiatrul i-a ascultat marturisirea…totul era povestit la persoana a treia…la un moment dat Dani o izbucnit in lacrimi…
Dani se chinuia sa-l pastreze pe Cris in starea in care era…sa-l pastreze latent…sa nu se trezeasca. Cuvintele lui Dani erau auzite de doctor:
-Cris stai linistit, am totul sub control… Il conving ca nu tu ai fost…O sa scapi…
Se lasa tacere pret de cateva clipe:
-Dani, ce iti poti povesti despre Cris?
-De unde stiti de el?
-Te-am auzit…Il minti?De ce?
-Cris e…cum sa spun… are controlul…e prea puternic…trebuie oprit…trebuie sa creada ca scapa…
* * *
Pasii ritmici si sunetul bocancilor grei pe podea il anunta ca gardienii se apropie de celula…Inseamna ca a venit vremea…Lacrimile ii curg fierbinti pe obrajii obositi. Ochii ii sunt inrositi de la plans…Lacrimi…doar atat a mai ramas.
Lungul coridor cenusiu…Coridorul la capatul caruia se afla izbavirea…Nici unul din gardieni nu se grabea…Voiau sa-i prelungeasca suferinta? Sau poate aveau dubii ? Daca se razgandeau?
Incaperea alba ii arata ca au ajuns unde trebuia…Doctorul privea cu mila din camera de observatie…Dani ingana un “multumesc”…
-Cris! soapta il facu sa mormaie pe Cris…Cris trezeste-te! Esti liber!
Cris privi in camera observa ca era legat pe masa…
-Ce se intampla? CE ai facut nenorocitule?
-Iti primesti pedeapsa…am obtinut condamnarea la moarte…SUNT LIBER!
Dani se retrase in cel mai adanc colt al constiintei sale…
-NUUUU…zbiera Cris in timp ce acul ii intepa vena…substanta ii patrunse in organism…
* * *
Incet-incet pasea pe campia verde…in departare vede o silueta…
-Ai venit?
-A fost greu, dar pana la urma am ajuns…
-Te-am asteptat…
-Vei putea sa ma ierti? Pentru tot ce ti-am facut…
-Te-am iertat…nu a fost vina ta…
Se apropie de el si ii mangaie obrazul stang…:
-Vad ca s-a vindecat rana…
-Nu am fost niciodata ranit…
Ana il saruta usor…ii sterge lacrimile…si pornesc impreuna spre zare…